Jocurile de noroc și presa: unde se termină informarea și începe manipularea
de Iulia Roșu
Partea I. Pariurile și presa: lupta dintre om și viciu a devenit „o luptă între om și miliarde în tehnologie”
Industria pariurilor și a jocurilor de noroc a pătruns adânc în spațiul public. Jocurile de noroc sunt promovate ca fiind o formă de divertisment inofensivă, iar prezența lor în sport întărește senzația inocenței. Media de sport a avut un rol esențial în această expansiune pe care tehnologia o accelerează. Conținutul jurnalismului sportiv e remodelat pentru a încuraja nu lectura, privitul sau informarea, ci parierea pe aplicații tot mai rapide și cu mai multe posibilități de a combina pariul și, în final, de a pierde.
- Am vorbit cu specialiști, jurnaliști, oameni de media și reprezentanți ai industriei despre ce înseamnă apropierea dintre jurnalism și gambling și dacă rolul jurnalistului mai poate fi separat, credibil, de interesele comerciale. Poate presa să transforme publicul în parior? Există un conflict de interese sau frontierele se păstrează?
- Am analizat reclamele, bugetele de publicitate, datele BRAT și conținutul editorial pentru a vedea cât de mult influențează industria gamblingului presa.
- În această analiză încerc să răspund la întrebarea: unde se termină informarea și începe convertirea publicului în „jucător”.
„Prima dată am pus un bilet la pariuri când aveam 12 ani”, povestește Mihail*, un tânăr de 30 de ani care admite că a cheltuit mii de euro la pariuri de-a lungul anilor. „Eu aveam un băiat de 18 ani care punea biletele pentru noi”, își amintește și Gabriel* de vremurile când, în București, nu existau atât de multe case de pariuri, dar mergea cu prietenii din cartier, majori, la Pariloto sau la AstraProno.
Promisiunea: faci bani din cunoștințele tale în sport și te distrezi
Pariurile în sport au această atracție: companiile le prezintă drept o modalitate pentru microbiști de a-și monetiza cunoștințele despre sportul preferat și de a se distra, în același timp. Era vremea când apăreau primele agenții de pariuri românești la începutul anilor 90. Sistemul era semimanual: listele de cote veneau printate, pariurile se notau pe bilețele, iar câștigurile se ridicau doar în agenția respectivă. Opțiunile de pariere erau mult mai puține. Astăzi casele de pariuri au o largă ofertă de posibilități, 1×2 este deja pentru începători. „Și dacă se scarpină arbitrul în cap, poți să pariezi”, exagerează Mihail. Dar nu e departe de adevăr. În pandemie, se paria pe meciuri jucate video la FIFA sau pe meciuri și curse care nu existau – erau pur și simplu simulări computerizate.
Transmisiile TV te aruncă direct în cotele pariurilor
Aceste micro pariuri, adică o pariere pe altceva decât pe variante ale rezultatului, nu se întâmplă doar în România. Se pariază pe câte goluri înscrie un jucător sau câte cartonașe galbene ia sau câte minute mai sunt până când o echipă recuperează mingea. Este exact genul de pariu care a zdruncinat recent opinia publică din SUA. Într-o acțiune fără precedent, pe 23 octombrie 2025, șeful FBI a anunțat că jucători din NBA, intermediari și oameni ai Mafiei au trucat pariuri în liga profesionistă de baschet, una dintre cele mai importante competiții sportive ale lumii. Ca să verifice ce se întâmplă, NBA a cerut la jumătatea lui noiembrie telefoanele mobile ale jucătorilor, inclusiv de la cunoscuta LA Lakers. Discuția legăturii dintre media de sport și pariuri a apărut și ea. „Acum, meciurile sunt transmise cu o pictogramă care, atunci când este apăsată, afișează cotele pariurilor live”, scria New York Times. Drumul până la această interacțiune a fost parcurs cu mulți bani.
Cum s-a schimbat presa sportivă
În presa anilor 2000 pariurile apăreau mai degrabă ca reclame delimitate de conținutul editorial. Iar analizele sportive aveau, în esență, o altă miză: statisticienii și comentatorii prefațau meciurile pentru a explica jocul, nu pentru a ghida pariurile. Azi, aceeași zonă de expertiză este folosită tot mai mult în logica pariurilor. Distincția dintre analiză și stimularea jocului devine tot mai greu de făcut.
20 de ani mai târziu și, odată cu pandemia de Covid, presa sportivă arată altfel. E dominată de reclame la case de pariuri, oportunități de câștig și păcănele.
Unii realizatori de emisiuni sunt și ambasadori pentru pariuri
Multe dintre site-urile de știri sportive din România au astăzi widget-uri cu cote de pariuri inserate în articole jurnalistice, bannere, concursuri și emisiuni sponsorizate de branduri de pariuri. „Când un redactor publică o știre nu se gândește că în ea apar automat și cotele. El doar își face treaba”, îmi explică un ziarist sportiv. Este o decizie a managementului în fața căreia reporterii simt că nu au putere.
Dar unii realizatori de emisiuni aleg să fie, în paralel, și ambasadori ai companiilor de pariuri: apar în reclame, poartă tricouri cu logo-ul brandurilor sau fac video-uri sau postări publice sponsorizate de firmele de pariuri. Recent, Superbet a plătit un turneu prin Brazilia, Argentina și Uruguay pentru mai mulți jurnaliști și influenceri. Unii dintre ei și-au postat vizitele de pe stadioane pe conturile de social media în colaborare cu casa de pariuri.
Asocierea este oficială, la vedere și plătită.
Sunt două meserii diferite, explică Raluca Radu, profesoară de Deontologie la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC): una lucrează în interes public, alta – pentru o companie. „Când reprezinți o firmă, nu ești jurnalist, ești om de relații publice. Nu poți să fii câteva minute jurnalist și următoarele minute ambasador al unei firme”.
Am sunat zece jurnaliști și manageri de presă care sunt sau au fost plătiți în trecut de casele de pariuri pentru reclamă și m-am lovit de refuzul de a comenta on the record subiectul. Doar doi dintre ei au acceptat.
Sumele pe care le câștigă unii jurnaliști-ambasadori ajung și la 4-7.000 de euro, spun surse din media. Un câștig care ar fi imposibil din poziția de reporter, jurnalist sau comentator sportiv.
Jurnaliștii care au vrut totuși să discute anonim despre conflictul de interese nu cred, însă, că există unul. Nu atâta vreme cât jurnalistul nu se folosește de rolul său pentru a încuraja jocul. „Nu-l trimit eu pe om să parieze”, explică un ziarist. Cât există o delimitare fermă între editorial, management și comercial, în cadrul unei redacții, relația poate funcționa, ca în cazul oricărui alt client comercial, este de părere și Doru Gheorghiu, consultant Exprogame, Patronatul Organizatorilor, Producătorilor și Exploatatorilor de jocuri de noroc, fost ziarist la rândul său.
Viorel Grigoroiu și Dan Bucura, doi jurnaliști care au podcasturi sponsorizate de case de pariuri, au vorbit despre relația jurnalist-firme de pariuri. Niciunul nu consideră că afișarea unui logo îi poate încuraja pe oameni să parieze.
Astăzi, termeni ca ponturi, cote, combinații de X-uri din care cei neinițiați nu înțeleg mare lucru, sunt prezenți în jurnalismul sportiv. Este unul dintre felurile în care presa s-a împletit cu operatorii de jocuri de noroc și pariuri sportive. A ajuns firesc ca cele două să coexiste.
„Normalizează jocurile de noroc bazate pe rezultate sportive. Dacă tu urmărești presa sportivă, înseamnă că e normal să joci și la pariuri sau jocuri de noroc”, explică Raluca Radu.
| „Companiile media îşi adaptează conţinutul pentru audienţa pariurilor sportive şi împachetează activitatea pornind de la înţelegerea faptului că oamenii caută informaţii şi analize pentru a deveni pariori mai deştepţi”, arată John A. Fortunato, profesor american de comunicare și media sportivă la Fordham University. Conform cercetării lui Fortunato, relația dintre jurnaliști/media și jocurile de noroc s-a transformat rapid dintr-o simplă relație de raportare într-una de simbioză economică, în care companiile media nu doar acoperă știrile legate de pariuri, ci le produc, le încadrează pozitiv și, în unele cazuri, le facilitează direct prin aplicații proprii. Guverne, ligi sportive, media și operatori contribuie, împreună, la legitimarea și normalizarea unei industrii cu potențial dăunător, mai spune profesorul și ridică o problemă etică – care nu ține de existența pariurilor în sine, ci de felul în care sunt cosmetizate: ca fiind distractive, inofensive, cu risc și pierderi aproape invizibile. |
Dependența de pariuri
Adicția de pariuri este un fenomen de o periculozitate extremă, susține Asociația Psihiatrilor Americani. Printre altele, pentru că jocul îți oferă senzația că „la următorul pariu” vei recupera toată pierderea.
„Dependența de jocuri de noroc are cea mai mare rată de sinucidere dintre toate dependențele și, fiind singura dependență în care următoarea doză de serotonină ar putea rezolva în mod aparent toate problemele cauzate de dozele anterioare, poate fi și cea mai dificilă de abandonat”, citează jurnalistul Zac Bissonnette studiile psihologilor din SUA, în publicația The Free Presse.
Iar pariurile online, cele prin aplicații, seamănă tot mai mult cu efectul generat de păcănele. „Progresele tehnologice în domeniul aplicațiilor de jocuri de noroc au transformat o formă de pariere sportivă, bazată inițial pe diferențele de puncte dinaintea meciului, într-un joc mult mai asemănător cu un slot machine: mai rapid, mai aleatoriu și extrem de captivant”, scrie Bissonette. Ziaristul îl citează pe Isaac Rose-Berman, parior sportiv profesionist și specialist în politici de jocuri de noroc la American Institute for Boys and Men. Pariurile, spune Rose-Berman, erau odată o luptă între om și viciu. Acum sunt „o luptă între om și miliarde în tehnologie”.
| Charles Livingstone, membru al grupului de experți al Organizației Mondiale a Sănătății privind jocurile de noroc și tulburările de dependență de jocuri, spune că cercetările arată clar: cu cât ești expus mai des la reclame pentru jocuri de noroc, cu atât e mai probabil să joci, iar publicitatea rămâne esențială în strategiile companiilor de pariuri. Industria cheltuie milioane pe promovare „pentru că asta le ajută să recruteze noi jucători”, afirmă Livingstone, profesor la Monash University din Australia. „Iar motivul este simplu: cei mai buni clienți sunt cei care rămân fără bani. Așa că firmele trebuie în permanență să atragă alți jucători noi, care să-i înlocuiască pe cei care și-au pierdut deja toți banii, toate bunurile și toate relațiile.” |
Dependența poate apărea chiar și atunci când înțelegi perfect riscurile. Deși sunt jurnaliști sportivi care insistă că pariurile sunt o tradiție veche, bazată pe strategie, și nu o formă de joc de noroc, unii dintre ei recunosc că se confruntă chiar ei cu adicția. În România nu există o cercetare oficială a numărului de dependenți, nici centre de stat în care aceștia se pot trata, iar bugetul din Fondul de joc responsabil de la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) nu a fost folosit ani de zile.
Pentru 2026, ONJN alocă cinci milioane de euro în finanțări nerambursabile: 1,2 milioane pentru infrastructura centrelor de tratament și 3,8 milioane pentru prevenire, educație, protecția minorilor, consiliere, cercetare și digitalizare. Programul „Conștient și Liber” promite studii privind nivelul adicției, campanii de informare, dar și sprijin pentru formularea de politici publice.
Dependența de banii caselor de pariuri
Fenomenul legăturii pariuri – media – tehnologie este remarcat și de Marius Dragomir, profesor la Universitatea Santiago de Compostela și Director al Centrului de Cercetare Media și Jurnalism de la Central European University (CEU). Acesta are loc în mai multe țări, nu doar în România. Și asta pentru că „pariurile sportive au devenit una dintre principalele surse comerciale de finanțare pentru presa sportivă, fie prin publicitate directă, parteneriate de conținut, sponsorizări, fie prin contracte editoriale greu de diferențiat de jurnalismul propriu-zis (de multe ori informale)”.
Bugetele multor redacții, în special cele sportive, depind în proporție semnificativă de finanțările venite din zona caselor de pariuri. În unele cazuri, peste jumătate din venituri provin de la aceste branduri.
| Un raport BRAT pe 2024 arată că industria jocurilor de noroc a rămas cel mai mare investitor în publicitatea online și outdoor din România, chiar dacă bugetele s-au redus cu aproape jumătate față de 2023. Circa 17–18 milioane euro (rate-card) au fost cheltuiți online și peste 20 milioane euro în total (online și outdoor). Compania Superbet, liderul jocurilor de noroc din România, rămâne cea mai comunicată marcă online, chiar și după înjumătățirea bugetului. Dintre primele zece mărci care au investit în publicitatea online, patru sunt din industria jocurilor de noroc (Superbet, Vlad Cazino, Betano, Unibet) și au cheltuit împreună aproximativ 10 milioane de euro, adică peste 45% din bugetul total al acestui top. Deși în topul general al investițiilor în publicitate (TV, radio, print și online) „Activitățile de timp liber” (care includ pariurile și cazinourile) ocupă locul al treilea, pe segmentul online este liderul absolut, cu 17,2 milioane de euro (rate-card), adică aproape un sfert din totalul pieței digitale monitorizate. |
Corelația dintre presă și casele de pariuri se vede și prin investițiile pe care oamenii industriei le fac în media. De pildă, Sacha Dragic, CEO-ul Superbet, lider pe piața caselor de pariuri, deține sau are acțiuni la cel puțin patru publicații de presă: agenția News.ro (împreună cu Orlando Nicoară), site-ul de știri sportive We Love Sports (împreună cu Lucian Lipovan) și platformele New Money și Informat.ro. Acesta din urmă este un agregator de știri, cu Remus Ștefureac, fondatorul casei de sondare Inscop.
A salvat Dilema Veche
„Am fost întotdeauna un mare fan al presei, în special scrisă, și în special economice”, declara Dragic pentru G4Media.
Superbet, prin Fundația sa, condusă de Augusta Dragic, soția lui Sacha, a reușit să salveze de la dispariția din print unul dintre cele mai importante titluri de cultură din România, Dilema Veche.
Se întâmpla în 2020, când Fundația Superbet a intervenit și a cumpărat 500 de abonamente timp de 6 luni. La schimb, Dilema Veche – revistă alb-negru – a apărut cu un chenar roșu, în colț, dreapta, sus pe prima pagină, în toate edițiile din perioada iunie 2020 – ianuarie 2021. Mesajul din pătratul roșu: „Prețuim ideile valoroase. Fundația Superbet”.
La interior mai exista o reclamă roșie de tipul:
Doi ani mai târziu, aceeași fundație a sprijinit Conferințele Dilema Veche.
Astăzi, Dilema Veche găzduiește și articole de tipul „Mituri și realități despre relația femeilor cu jocurile de noroc”, care sunt reclame pentru bonusuri Superbet, nemarcate însă ca advertoriale sau publicitate.
Risc de autocenzură
Profesorul Marius Dragomir spune că atunci când o industrie ajunge să fie principalul sponsor al presei, influența ei nu se vede neapărat prin cenzură directă, ci prin adaptarea „în mod subtil la interesele comerciale ale finanțatorului”. Apare o formă de „dependență structurală”, explică el, „care influențează ceea ce se spune, dar și ceea ce rămâne nespus”.
„Se publică conținut pozitiv ori foarte atrăgător în jurul pariurilor, se evită temele critice legate de impactul social al jocurilor de noroc etc.”, adaugă Dragomir.
Un principiu esențial într-o redacție este separarea clară între publicitate și conținutul editorial pentru ca reclamele să nu influențeze materialele jurnalistice. Dar care sunt riscurile când un client ajunge să domine, prin banii săi, bugetul redacției?
Raluca Radu, profesoară la FJSC, spune că redacțiile trebuie să aibă surse de finanțare diverse, tocmai pentru ca jurnaliștii să poată acoperi fără teamă orice subiect. Altfel, riscă autocenzura: „te gândești de două ori înainte să publici o anchetă despre o companie de care depinde financiar redacția în care ești”.
„Cu siguranță aș publica orice anchetă, indiferent de consecințe. Și dacă ne dau afară dup-aia”, îmi spune un jurnalist sportiv care preferă să rămână anonim.
Într-o analiză amplă publicată în New York Times, Joon Lee – jurnalist cu experiență în presa sportivă – afirmă între altele că, în privat, jurnaliștii sportivi americani spun că industria pariurilor este singurul subiect despre care nu pot vorbi deschis fără să-și riște cariera. Asta pentru că sportul în SUA a fost capturat de industria de gambling și, odată cu el, și presa, notează Lee.
Rămâne o întrebare mai aproape de realitatea zilnică dintr-o redacție: intervin casele de pariuri în conținutul editorial?
Cazul din 2023 din România
Un ziarist dintr-o redacție de sport admite că firmele de pariuri încearcă să-și impună o direcție editorială atunci când, de exemplu, sponsorizează conținutul unui articol jurnalistic: înaintea unui interviu cu un sportiv sau a unui reportaj de la un eveniment sportiv. „Dar i-am refuzat de fiecare dată”, spune ziaristul. Susține că, de fapt, mai mulți clienți de publicitate încearcă să facă asta, nu doar casele de pariuri. „Cu unii le merge, cu alții – nu”, este concluzia lui.
În 2023, mai mulți jurnaliști de la Ringier (ziarele Gazeta Sporturilor și Libertatea) au acuzat tentative de ingerințe în conținutul editorial din partea unor branduri de pariuri prin intermediul managementului. Atunci, Cătălin Țepelin, redactor-șef al GSP, a fost dat afară de la conducerea ziarului. Au urmat alte concedieri, dar și demisii de la zeci de jurnaliști.
„Jurnaliștii denunță influența industriei pariurilor sportive în mass-media”, a descris evenimentele din România publicația La Revue des Medias din INA, Institut national de l’audiovisuel din Franța. Grafica articolului francez arăta cum un ziar cu vechimea de 100 de ani dispare lăsând loc „Jocurilor pariurilor”.
Între problemele acuzate atunci de jurnaliști a fost că unul dintre acționarii Gazetei Sporturilor, bulgarul Stilian Shishkov (care deține 49% din ziar prin compania SmakMedia și este cofondator al Bulgarian Gambling Association din care fac parte site-uri de sport și case de pariuri) a dorit ca politica ziarului să aibă în vedere și „convertirea cititorilor în jucători”. Jurnaliștii s-au opus.
DISCLAIMER: Autoarea acestui articol este unul dintre cei aproximativ 40 de jurnaliști și angajați care au plecat în acea perioadă de la Ringier.
„Responsabilitatea fundamentală a jurnalistului este față de interesul public, nu față de conversia audienței în consumator de pariuri. Realitatea, însă, este că presa sportivă a devenit un mediu ideal pentru marketingul jocurilor de noroc: public tânăr, pasionat, predispus la miza emoției”, explică Marius Dragomir.
„Jurnalismul se concentrează tot mai mult pe următorul pariu”
O cercetare academică despre „gamblification” arată cât de integrată devine industria pariurilor în structuri media-sportive. Prin asocierea cu sportul, marketingul urmărește „igienizarea” jocurilor de noroc, transferând atributele simbolice pozitive ale sportului către comportamentul de pariere. Gamblificarea nu este doar o creștere a reclamelor, ci o strategie culturală de a integra și normaliza pariurile și produsele similare.
De partea cealaltă însă normalizarea este firească. Scopul este unul declarat. Menit să-i facă jocul „mai plăcut” celui care-l urmărește.
„E evident că scopul unei emisiuni despre pariuri sau al unei platforme în care se oferă ponturi este acela de a stimula parierea, dar în sensul de a face mai plăcut jocul, de a-l face mai spectaculos, de a îți oferi chiar și niște hint-uri, care de multe ori sunt corecte”, explică mecanismul industriei Doru Gheorghiu, de la Exprogame.
Fenomenul este rezumat astfel în SUA: „Lumea jurnalismului sportiv tradițional, care obișnuia să construiască povestea jocurilor și să asigure integritatea acestora, se concentrează din ce în ce mai mult pe promovarea următorului pariu”. Iar modalitățile concrete au similarități cu ce se întâmplă în România. Una dintre marile firme de pariuri online, DraftKings, „s-a concentrat pe distribuția digitală, extinzându-și gama de emisiuni axate pe influenceri, destinate publicului tânăr”, scrie Joon Lee în „Pariurile omoară sporturile și înghit America” din New York Times.
Efectele implică presiune pe jurnaliști, modelarea subiectelor și stabilirea evenimentelor sportiv care merită sau nu să ajungă pe ecran, notează jurnalistul. Rețele sportive întregi au fost rebranduite după case de pariuri, emisiuni precum „SportsCenter” (ESPN) au ajuns să prezinte cote înainte de știri. Iar publicul simte că sportul a fost captivat de industria pariurilor: șase din zece americani nu mai cred în integritatea sportului.
Banii investiți în publicitate
Nu doar redacțiile au ajuns dependente de banii din pariuri, ci și unele agenții de publicitate, explică Raluca Radu. „Le asigură supraviețuirea”, spune profesoara.
Un raport Media Factbook pe 2024 arată că Sectorul Bets & Gambling (Pariuri și jocuri de noroc) este unul dintre cei mai mari investitori în publicitate din România și a înregistrat o creștere spectaculoasă anul trecut, de 31% în toate mediile – cea mai mare dintre toate sectoarele. Se plasează la general pe locul șase, înainte de Telecomunicații sau HoReCa. Topul este condus de sectorul Retail.
Raportul anual realizat de Initiative România radiografiază piața de media și publicitate din țară, arătând cât se investește, de către cine și pe ce canale (TV, digital, radio, outdoor, print), pe baza datelor economice, de consum și de audiență din anul precedent, primite de la clienți, agenții, furnizori media și instituții publice. Nu include și bugetele cheltuite direct către platformele Big Tech, precum Meta, Google, unde multe campanii sunt rulate programatic, fără intermediere locală.
Publicitatea la pariuri și jocuri de noroc a reprezentat 5% din piața totală media de anul trecut, conform Media Factbook, cu 39 de milioane de euro cheltuiți, dintre care 18 milioane pe televiziuni și 16,5 milioane în digital. Investițiile în TV au crescut cu 45%, cel mai probabil ca efect al restricțiilor impuse outdoor-ului și al unui an plin de evenimente sportive, ca Euro și Olimpiada.
„Casele de pariuri sunt, în mare parte, produse identice, diferențiate doar prin brand. Consumatorul nu vede diferențe reale între ele”, arată profesorul Fortunato în analiza „The Ethics of Media Framing”. Cu alte cuvinte, cotele, analizele și publicitatea sunt asemănătoare, așa că „totul devine un război al marketingului eficient”. De unde și milioanele de euro investite în publicitate.
| ONJN, despre banii cheltuiți de casele de pariuri și jocuri de noroc pe promovare Dincolo de aceste rapoarte, avem datele oficiale transmise de ONJN, pe baza taxei de promovare de 5% colectate de ANAF, pe care firmele de pariuri și jocuri de noroc sunt obligate să o plătească. Contractele de publicitate din ultimii trei ani arată că industria investește 200-230 milioane euro anual în promovare. Sunt sumele declarate fiscal. Valoarea reală ar putea fi mai mare, fiindcă nu toate formele de promovare intră sub incidența taxei sau sunt raportate explicit, iar altele pot fi externalizate sau trecute prin afiliere. Afiliații – 85 de entități licențiate în prezent – sunt plătiți pentru jucătorii pe care îi trimit către platformele de betting, volume de joc, pierderile jucătorilor, nu pentru reclame în sens clasic. „Intermediarii” pot fi de la agenții la influenceri, site-uri, bloguri, canale de YouTube și TikTok. „Activitatea de afiliere este frecvent confundată cu o activitate de publicitate, întrucât implică elemente de promovare, însă din punct de vedere juridic are un regim distinct”, subliniază chiar instituția. Prin urmare, banii direcționați către afiliați nu intră în taxa de promovare de 5% și nu apar în cifrele oficiale transmise de ANAF. |
Literatura citată de Fortunato arată că, într-o piață fără diferențiere reală, marketingul nu aduce jucători noi, ci produce „transfer de brand”. Astfel, casele de pariuri se luptă să-și fure clienții una alteia. Iar nota de plată este achitată de societate.
În televiziune, reclamele s-au transformat în parteneriate strategice: spoturi inserate în emisiuni sportive, branding pe platouri, trofee și chiar talk-show-uri.
Partea a II-a. Cum a ajuns rețeaua gambling – tehnologie – media – politică să câștige miliarde și să propage populismul pe steroizi
Companiile de jocuri de noroc au creat un univers online. Este o subcultură cu propriile aplicații, propria comunitate de socializare și propriii influenceri și guru ai jocurilor de noroc. Pentru acest lucru folosesc televiziunile, site-urile și vedetele.
Structura de emisiuni, podcasturi și influenceri, sponsorizată de casele de pariuri, promovează deseori politicienii care propagă populismul și teoriile conspirației.
Zeci de mii de reclame la pariuri la TV
În România pe televiziuni rulează o masă semnificativă de reclame la pariuri și jocuri de noroc.
O monitorizare a MediaTrust, comandată de Snoop, pentru perioada 1-31 octombrie 2025 arată că au fost date 13.697 reclame la pariuri și jocuri de noroc (un număr similar pentru septembrie și peste 12.000 în august), comparativ cu, de pildă, 4.969 la bere și 16.066 la farmacii.
Monitorizarea a cuprins 19 posturi TV, dintre care doar două de sport (DigiSport și ProArena), ceea ce înseamnă că volumul real, raportat la întreaga piață, e și mai mare.
Posturile TV cu cele mai multe reclame la jocuri de noroc și pariuri au fost DigiSport, ProArena, urmate de ProTV, Digi24, Antena1.
- Pe primele locuri au fost operatorii: Vbet cu 1.899 reclame, Betano a avut 1.833 reclame și Superbet – 1.595.
- În total 67 de ore de reclame la pariuri și jocuri de noroc într-o lună.
- Primele trei care au avut cele mai multe reclame pe poziția 1 în calupul publicitar sunt Betano, Superbet și Vbet.
- Iar între orele 07:00 și 23:00, adică doar în timpul transmisiunilor sportive live, Superbet, Casa pariurilor și Betano au avut cele mai multe reclame pe poziția unu din calup. Au fost reclame și la orele 10:00-11:00 dimineața.
- Posturile TV cu cele mai multe reclame la jocuri de noroc și pariuri au fost DigiSport, ProArena, urmate de ProTV, Digi24, Antena1.
Președintele ONJN Vlad-Cristian Soare spune că vizibilitatea industriei trebuie redusă, prin limitarea reclamelor, restrângerea expunerii spațiilor fizice și reguli mai dure privind mesajele promoționale.
La acest moment principala reglementare a difuzării de reclame ține de ore: la televizor reclama este permisă în intervalul orar 23:00 – 06:00. În restul timpului aceasta este interzisă.
Însă, conform legii, este permisă în timpul transmisiunilor sportive în direct (competiții live care pot avea loc și la 11:00-12:00 dimineața, de exemplu, cum sunt unele meciuri din Liga a 2-a de fotbal sau turneele de tenis). Dacă o transmisiune live are loc, atunci este permisă reclama la pariuri sportive, prin inserturi grafice (siglă, marcă) și mesajul obligatoriu „Joacă responsabil!”.
Prezența caselor de pariuri rămâne constantă, având în vedere și simplul fapt că Liga 1 de fotbal se numește Superliga (Superbet), a doua ligă este sponsorizată de Casa Pariurilor, același brand care sponsorizează și echipele naționale de fotbal ale României de seniori, de tineret și cea feminină. Iar Cupa României este sponsorizată de Betano.Un proiect de lege din 2022 prevedea o interzicere totală a reclamelor la jocurile de noroc, atât în audiovizual, cât și în publicitatea stradală sau online. Încălcarea legii ar fi dus la amenzi de la 10.000 de lei la 50.000 de lei. Proiectul a fost însă modificat, pentru că, motiva atunci liderul grupului PNL, Daniel Fenechiu: „În momentul în care interzici brusc, duci activitatea în zona ilicită, zona neagră”, conform Libertatea.
Muzica, umorul, scenariile și producțiile asemănătoare filmelor sunt elemente prin care reclamele TV și radio îi atrag pe tinerii susceptibili la a juca, arată studiul IPSOS Mori realizat în parteneriat cu mai multe universități din Marea Britanie și publicat în 2020.
Libertatea de exprimare
Studiul mai arată că reclamele TV axate pe cote sau abilități pot duce la o acțiune imediată din partea jucătorilor frecvenți. În plus, prezența vedetelor în reclame crește credibilitatea mesajului și influențează publicul tânăr și vulnerabil. Astfel că, recent, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a interzis reclamele la jocuri de noroc în care apar celebrități sau persoane cu notorietate online. Încălcarea se sancționează cu amendă. Decizia, valabilă doar în audiovizual, a fost contestată de FRF, case de pariuri și diverse personalități.
Mircea Toma, membru CNA, spune că un brand a încercat deja să ocolească regula folosind un avatar animat al unui fotbalist. „Din punctul nostru de vedere este vedetă pentru că mesajul este susținut de o entitate care este cunoscută de publicul căruia i se adresează.”
S-a ridicat întrebarea, însă, ce înseamnă „notorietate”, cum este ea definită? Mircea Toma răspunde: „conform DEX-ului”. „Am zis că lăsăm așa și judecăm pentru că avem această capacitate. Suntem 11 persoane cu competențe oarecumva înrudite și specializați pe zona asta de analiză de discurs și putem spune că e notorietate”, explică Toma.
O decizie din 2024, din Spania, creează însă un precedent care poate influența marketingul și practicile din UE. Curtea Supremă din Spania a anulat parțial articole din Real Decreto 958/2020, decretul care interzicea, între altele, utilizarea celebrităților în reclame pentru pariuri, restricționa publicitatea online, pe social media sau către jucătorii recent înregistrați. Curtea a considerat neconstituțională și ilegală interdicția vedetelor de a apărea în reclame la pariuri, fiindcă încălca libertatea de exprimare.
Conflictul de interese
Dacă nu sunt reclamele, rămân totuși posturile TV și emisiunile online de ponturi prezentate de jurnaliști de renume și sponsorizate de branduri de pariuri. „Acolo nu mai este o delimitare clară între partea editorială și publicitate, pentru că tu depinzi financiar de acea casă de pariuri pentru emisiunea ta”, crede Raluca Radu, profesoară de Deontologie la FJSC.
„Când jurnalistul furnizează simultan informație sportivă și ponturi sau pronosticuri sponsorizate, se creează un conflict de interese care trebuie recunoscut și gestionat transparent. Fără aceste garanții etice, jurnalistul nu doar informează, ci influențează comportamente potențial dăunătoare.” – Marius Dragomir, profesor
De altă părere este reprezentantul Exprogame, Doru Gheorghiu: „Practica de până acum, respectiv asocierile de imagine între companii de pariu și jurnaliști mi-a arătat că nu există situații în care să se fi ajuns în zone flagrante”. Întrebat care a fost contextul în care firmele de pariuri au devenit sponsori ai podcastului său, „Tare de tot”, jurnalistul Viorel Grigoroiu, de la DigiSport, susține că „am găsit înțelegere la un astfel de segment al societății românești pentru a-mi susține proiectul”. Subliniază că, în cele peste o sută de episoade ale podcastului „Tare de tot”, nu a îndemnat pe nimeni să parieze și nu a discutat cu invitații săi despre pariuri per se.
„Aveam la finalul episodului pariul emisiunii de genul punem pariu că la anul FCSB va lua titlul sau că Barcelona nu va câștiga Champions League. Și cam asta era.”
Menționează că șansele ca tinerii să fie influențați de podcastul său nu există, pentru că și-a setat canalul la 18+ de la bun început. În plus, nu crede că un logo pe o plasmă poate influența pe cineva chiar să parieze.
L-am întrebat și despre discuțiile cu Sorin Constantinescu, unul dintre cei mai cunoscuți oameni din industria jocurilor de noroc, invitat deseori în podcastul său. Grigoroiu spune că mai degrabă „descurajau oamenii să parieze”.
Constantinescu este consultant în păcănele prin firma Gaming Consulting și fondatorul festivalului Pokerfest. A mai fost, între altele, consilier personal al șefului Loteriei din perioada 2012-2013, Dan Alexandru Ghiță, și consilier personal al lui Antonel Tănase, Secretar General al Guvernului (2020).
„Toate podcast-urile mele au fost curate”, conchide Grigoroiu, care nu este singurul jurnalist cu podcasturi sponsorizate de pariuri.
Încrederea în jurnaliști
Studiile internaționale arată că parteneriatele media cu industria jocurilor de noroc pot periclita independența jurnalistică. Cum tinerii văd sponsorizarea ca semn de legitimitate, apariția unui jurnalist ca ambasador al pariurilor poate să erodeze încrederea și să estompeze granița dintre reclamă și conținut editorial. Fapt asupra căruia codurile de etică și bune practici ale publicațiilor de renume internațional atrag atenția: „Jurnaliştii trebuie să evite conflictele de interese care ar putea, sau ar părea că, subminează integritatea editorială ori independenţa jurnalismului GNM (The Guardian) sau să nu atingă nivelul de transparenţă la care cititorii noştri se aşteaptă”.
Încrederea în jurnaliști poate fi știrbită dacă publicul are impresia că este înșelat.
„Nu am date concrete specific despre industria pariurilor, dar din studiile pe care le-am realizat în alte subiecte, știm că atunci când publicul descoperă că un conținut este influențat sau controlat de interese comerciale sau politice, devine mai suspicios față de întreaga instituție media, de multe ori ducând la o retragere din consumul de știri. Acest ultim efect este parte a unui fenomen tot mai bine documentat în multe țări, news avoidance, evitarea deliberată a știrilor din cauza percepției că acestea sunt părtinitoare, toxice sau instrumentale. În contextul pariurilor, cred că acest risc este amplificat atunci când publicul vede jurnalismul ca vehicul de marketing mascat”, explică profesorul Marius Dragomir, Director al Centrului de Cercetare Media și Jurnalism de la Central European University (CEU).
Rezultatul este o erodare directă a încrederii publicului atât în sport, cât și în jurnalism.
Cum se ocolește legea în Bulgaria: nu publicitate, ci sponsorizare
După ce reclamele la jocuri de noroc și pariuri au fost interzise anul trecut în presa din Bulgaria, casele au găsit alte metode de a finanța redacțiile și televiziunile: emisiuni TV sau online sponsorizate în care apar vedete din lumea sportivă.
„Bugetele de publicitate, deși reduse, au fost în mare parte păstrate, însă s-a schimbat forma juridică prin care media primesc banii: nu ca publicitate, ci ca sponsorizare pentru anumite producții. Cu alte cuvinte, industria jocurilor de noroc din Bulgaria continuă să finanțeze presa, dar prin scheme indirecte”, explică jurnalista Tsvetelina Yordanova, de la site-ul independent Mediapool.bg.
Când a intrat în vigoare legea, au existat voci care s-au opus argumentând că efectul ei va fi unul contrar scopului: independența editorială va fi afectată, „atât timp cât veniturile din publicitatea la jocuri de noroc reprezentau o parte mare din totalul veniturilor televiziunilor private”, explică Tsvetelina Yordanova.
Totuși, legea nu a însemnat că reclamele la pariuri au dispărut.
Brandurile de pariuri continuă să apară la TV când sponsorizează evenimente, meciuri sau emisiuni, spune jurnalista. Deși reclamele sunt azi mai puțin intruzive în media mainstream, cele mai multe s-au mutat pe rețelele sociale, pe platforme video și în conținutul influencerilor.
„În industria jocurilor de noroc din Bulgaria circulă o vorbă: jocurile de noroc iubesc liniștea. Exact asta se întâmplă acum. Industria pariurilor obține profituri uriașe, mai ales în zona online, și rămâne neatinsă atât de presă, cât și de politicieni”, conchide jurnalista.
O altă metodă de a ocoli legea și a continua să fie prezente la TV este folosirea fotografiilor cu zoom pe tricourile fotbaliștilor, unde sunt imprimate logo-urile caselor de pariuri. Nu este publicitate directă, ci doar o poză cu sportivul din timpul meciului.
O investigație realizată de colectivul de jurnaliști Investigate Europe, citată de The Guardian, dezvăluie influența financiară masivă a companiilor de pariuri în fotbalul de club european și modul în care acestea ocolesc interdicțiile de publicitate.
Cercetările arată că 66% din cluburile din 31 de divizii de top au cel puțin un contract de sponsorizare cu o firmă de pariuri. Aproape jumătate dintre echipe (296 din 442) aveau cel puțin un partener de pariuri în sezonul curent. Și în România 15 din 16 echipe poartă un logo de pariuri pe tricou.
Cluburile din Premier League au convenit o interdicție voluntară asupra sponsorizării de pe fața tricoului începând cu sezonul 2026-2027. Investigate Europe a identificat modalități prin care cluburile din țările cu interdicții reușesc să mențină publicitatea, unele folosindu-se de site-uri de știri pe care le-au creat. În Belgia, unde legea restricționează sponsorizările pe fața tricourilor, cluburile folosesc sub-mărci care încorporează doar o parte din numele companiei. De exemplu, campioana Club Brugge a trecut de la sponsorul Unibet la U-Experts, care este o aplicație de știri creată de Unibet cu linkuri către oferta lor de cazinou.
În Italia, unde restricțiile similare au fost impuse în 2018, trei echipe din Serie A (Inter, Parma, Lecce) au sponsori pe tricou care utilizează denumiri adiacente pariurilor, precum Betsson.sport și AdmiralBet.news – care sunt aplicații de știri, respectiv BetItalyPay – platformă de plăți.
Și FCSB, campioana României, a jucat un meci în primul tur preliminar al Ligii Campionilor cu Inter D’Escaldes din Andorra, purtând pe tricouri sigla Kaizen Foundation. Este organizația caritabilă a companiei Kaizen Gaming, care deține și Betano – sponsorul echipei. Asta pentru că în Andorra, publicitatea pentru jocurile de noroc este permisă doar operatorilor care dețin o licență de funcționare în țară, iar Betano nu îndeplinea această cerință. Este o practică tot mai des întâlnită la echipele de fotbal: să joace cu fundații sau cu platforme de știri care aparțin caselor de pariuri.
Investigația jurnaliștilor de la Investigate Europe arată că, în ciuda eforturilor de reglementare, influența financiară a companiilor de pariuri rămâne extrem de mare în fotbalul european, iar operatorii folosesc mecanisme complexe de sponsorizare indirectă, sub-mărci și excepții legale pentru a ocoli interdicțiile și a menține o prezență vizibilă în media, inclusiv la TV.
Un politician român a luat 300.000 de euro de la o firmă de pariuri
Influența industriei pariurilor nu se oprește la sport și presă: în multe țări, ea urcă până la nivel politic. De pildă, în Marea Britanie, zeci de parlamentari au primit bani, beneficii sau consultanță de la companii de gambling, iar un deputat conservator a fost exclus după ce a fost filmat oferind acces la informații legislative unei firme de pariuri.
În Australia, foști miniștri au trecut direct în poziții de consiliere pentru operatori, într-un sistem de „uși rotative” care diluează orice reglementare. Iar în Malta și SUA, registrele oficiale arată milioane de dolari direcționate anual către lobby politic.
Recent, Snoop a arătat că există chiar în Parlamentul României politicieni care sunt apropiați jocurilor de noroc. Deputatul AUR Eduard Koler a primit 300.000 de euro în calitate de consilier al lui Sacha Dragic, CEO-ul Superbet.
Dragic a confirmat, pentru redacție, că există o lungă prietenie care-i leagă pe cei doi. Koler a luat banii când era politician, consilier local.
Podcasturi politice, sponsorizate de pariuri
Această conexiune dintre industria pariurilor și zona politică se reflectă și în spațiul media, în special în podcasturi.
Cu puține luni în urmă, când ne pregăteam de turul doi al alegerilor prezidențiale, în finala cu Nicușor Dan și George Simion, pe YouTube, a apărut (30 martie 2025) un podcast denumit „Jurnaliștii dau cu zarul”. Dan Bucura și Laurențiu Botin, jurnaliști, au avut 19 episoade de podcast cu diverși invitați.
Inițial, primele trei episoade nu au fost marcate cu numele vreunui sponsor. În primul episod a fost o discuție (și un meci de table) între cei doi jurnaliști, apoi, în chiar al doilea episod, a fost invitat același Sorin Constantinescu. Din episodul 4 al podcastului, unde a fost invitat Serghei Mizil, a apărut reclama la NetBet.
A fost o colaborare de trei luni, spune Dan Bucura, după ce le-a prezentat cifrele de audiență, iar NetBet au venit cu o ofertă. Apoi au încheiat, „unilateral”, explică jurnalistul: „pierdeam la capitolul invitați”. Unii invitați – din zona politică – ar fi refuzat prezența la podcast pentru că în spatele lor era sigla unei case de pariuri, alții pentru că erau deja asociați cu alt brand de pariuri.
În cele 19 episoade ale podcastului, au fost invitați politicieni AUR: George Simion (ep. 6), Mugur Mihăescu (ep. 9), Georgiana Teodorescu (ep. 8) și Marius Lulea (ep. 19, ultimul). Au mai fost invitați și alți politicieni: Daniel Băluță (PSD), Cristian Popescu Piedone (PUSL, acum PNRR), Emanuel Ungureanu (USR), Viorica Dăncilă, dar și Dan Diaconescu, Dan Bittman sau Pescobar. Ultimul episod a apărut la două luni după alegerile prezidențiale, apoi podcastul a fost întrerupt.
„Regele cazinourilor” se întoarce
Dar, în episodul 13, a revenit Sorin Constantinescu și a vorbit despre „cine nu l-a lăsat pe Simion să fie președinte”, emisiunea fiind prezentată ca „runda a doua cu Regele”. Asta pentru că „Regele cazinourilor bucureștene” este eticheta pusă lui Constantinescu. Bucura spune că l-a chemat pe „Sorin, pentru că e un generator de audiență” și că în parteneriatul cu Netbet nu i-a fost impus niciun invitat.
Am contactat Netbet cu mai multe întrebări legate de sponsorizarea unui podcast cu temă politică, dar compania nu a revenit cu răspunsurile până la publicarea acestui material.
Nu e prima colaborare dintre jurnaliștii care au făcut podcastul și Sorin Constantinescu. „Vreau să lăsăm aproape complet politica”, spunea Dan Bucura în 2021, când l-a chemat la B1TV, unde era jurnalist.
„Suntem prieteni de mult timp”, mărturisește el.
În 2024, Constantinescu era invitat la Realitatea TV, post apropiat de AUR, unde colegul de podcast al lui Dan Bucura, Laurențiu Botin a fost moderator.
Legătura dintre Sorin Constantinescu și NetBet
În 2015, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) a interzis marile case de pariuri care operau din afara țării pentru a aduce operatorii sub jurisdicția românească. La acea vreme, ONJN era condus de Odeta Nestor, fostă bancher și ulterior consultantă în domeniul jocurilor de noroc. În anii care au urmat, Nestor s-a asociat în mai multe firme cu Sorin Constantinescu. Una dintre companiile comune este Kotfine SRL, înființată după momentul interdicțiilor.
În 2016, ONJN a început să acorde noile licențe pentru operatorii care respectau cerințele românești. Printre primele companii licențiate s-a numărat NetBet, înregistrată în Malta, care și-a deschis o reprezentanță la București. Adresa coincide cu sediul Gaming Consulting, firma principală a lui Sorin Constantinescu.
Legăturile dintre NetBet și Constantinescu nu se opresc la adresă. Unul dintre foștii directori ai grupului maltez în România, Amiran Dzanashvili, cetățean israelian, a fost asociat de afaceri cu Constantinescu în mai multe companii, printre care Star Slot SRL și Activ Gaming SRL (aceasta din urmă, operată printr-un offshore).
Potrivit Buletinului Procedurilor de Insolvență, Dzanashvili apare drept principal creditor al firmei Net Bet SRL, intrată între timp în insolvență, de la care avea de recuperat 6,3 milioane de lei. În trecut, același Dzanashvili a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul de proxenetism al fraților Cămătaru, acuzațiile vizând și plasarea unor femei traficate în cazinourile deținute de el.
„Să încurajăm industria și să salvăm economia”
Întrebat dacă asocierea jurnaliștilor cu casele de pariuri poate să încurajeze publicul să parieze sau să joace la păcănele, Dan Bucura nu crede că „apetența spre joc a românilor se datorează unui influencer X sau unui personaj Y, ci pur și simplu contextului economic”.
„Mi-e greu să cred că văzând Superbet pe tricoul atacantului de la Dinamo, 5.000 de suporteri dinamoviști vor da fuga la agenția respectivă să joace în ziua aia sau în săptămână aia”, spune jurnalistul.
Studii realizate de universități australiene arată însă contrariul: tinerii sunt atrași către joc când văd celebrități în reclame, iar „sponsorizarea poate fi mai eficientă decât publicitatea, deoarece creează o legătură emoțională bazată pe asocierea dintre un brand, o ligă sau o echipă și consumator” (Gwinner & Eaton, 1999, în analiza lui Fortunato).
În ceea ce privește responsabilitatea jurnaliștilor, Bucura crede că aceștia au obligația să responsabilizeze „nu neapărat publicul, cât autoritățile și să facem ceea ce fac alții în vest”. Dă exemplu Austriei, unde, conform spuselor lui, Admiral Novomatic este cel mai mare contribuabil la bugetul austriac. Rapoartele oficiale arată că Novomatic, jucător important din industria globală de gambling, este unul dintre principalii contribuabili, dar nu cel mai mare.
„Asta aș vrea și eu să facă românii. Să taxăm această industrie corespunzător, dar să o încurajăm exact cum este încurajată pe modelele din vest, ca să putem să salvăm economia cu chestia asta”, este soluția pe care o găsește jurnalistul.
| Mai multe schimbări fiscale au fost aplicate în 2025 pentru companiile de jocuri de noroc și pariuri. Noile prevederi majorează taxele percepute operatorilor: pentru pariurile în cotă fixă, impozitul urcă la 25% din venituri, iar pentru jocurile de noroc la distanță cota ajunge la 30%, cu praguri minime anuale de sute de mii de euro. În paralel, impozitul pe câștigurile jucătorilor până la 10.000 lei crește de la 3% la 4%, deși inițial Guvernul Bolojan anunțase o creștere de până la 10%. A fost schimbată peste noapte. |
Finanțarea presei de către companiile de pariuri și jocuri de noroc este „mai sănătoasă” decât dependența de bugetele de stat „ca acum 20-30 de ani” sau de patroni de trusturi, insistă Bucura. „Aia mi se părea mult mai periculoasă și mai toxică. Așa vorbim de o relație comercială între doi privați”, explică el.
Invitații „antisistem”
Alte exemple de podcasturi arată cum industria jocurilor de noroc se intersectează direct cu discursul politic radical. În unele, apar figuri politice sau apropiați ai acestora care se autointitulează antisistem și promovează teme naționaliste.
Unul dintre ei este Makaveli (Virgil Zidaru), influencerul de pe TikTok din campania lui Călin Georgescu, ajuns între timp consilier parlamentar al Dianei Șoșoacă, lidera partidului SOS, și candidat la Primăria Capitalei. A fost invitat într-un episod realizat de Cazino Las Vegas, la retrospectiva anului 2024, la doar câteva săptămâni după ce fusese audiat de autorități într-un dosar care viza implicarea mai multor influenceri în promovarea lui Călin Georgescu.
Lanțul de săli de jocuri Las Vegas, controlat de frații Doroftei, este unul dintre principalii susținători ai galelor RXF, pe care le sponsorizează constant și unde organizează inclusiv evenimente. Pariurile se pot plasa pe luptătorii RFX prin platforma Las Vegas.
Rise Project arăta în 2023 legătura dintre Sebastian Vieru – fondatorul RXF, patronii Las Vegas și frații Tate.
Podcastul promova, într-un alt episod, pe Călin Donca, acuzat pentru implicare într-un dosar ce vizează grup infracțional organizat, evaziune fiscală, delapidare, înşelăciune şi manipularea pieţei de capital, tot în cazul candidaturii lui Călin Georgescu.
Spațiul aparent de divertisment al podcasturilor sponsorizate de case de pariuri devine, treptat, și o platformă de validare publică pentru personaje politice. Pe 4 decembrie 2024, după primul tur al alegerilor prezidențiale, când Călin Georgescu intrase în finală împreună cu Elena Lasconi, la podcastul lui Bursucu (Adrian Cristea, unul dintre prezentatorii de la Kanal D) a fost invitată Anca Alexandrescu – prezentatoare la Realitatea Plus, astăzi candidată la Primăria Capitalei.
Redau un fragment din conversația de peste două ore purtată de gazda podcastului cu prezentatoarea TV:
Bursucu: „Am citit în ochii tăi teama. Teama pentru ce va urma, teama pentru viitorul copiilor tăi și copiilor noștri. Teama unui om care nu a mai ținut cont că e la TV, că va fi judecat, care n-a mai ținut cont de rating. Ce te sperie atât de tare?”
Anca Alexandrescu: „(…) Mă sperie că mințile copiilor noștri sunt atât de fragede și sunt supuse unei avalanșe de informații care le distrug practic viitorul. Rolul nostru în familie a devenit esențial (…) Eu am pe umerii o responsabilitate uriașă, eu sunt obligată pentru copiii mei și pentru generațiile viitoare să spun adevărul. Oricât m-ar costa lucrul acesta, îmi asum asta și nu-mi este teamă de nimic. Mi-am pregătit copiii inclusiv pentru un astfel de scenariu despre care vorbeai. Perspectiva unei direcții către trecut: de stat paralel, de arestări la comandă, de făcut dosare celor care nu ne plac pentru că nu spun ceea ce dorim noi, le-am spus că dacă se întâmplă ceva cu mine zilele astea, vă rog să aveți grijă de copii.”
Bursucu: „Nu pare a fi glumă.”
Anca Alexandrescu: „Nu mă tem, pentru că deasupra mea e doar Dumnezeu. (…)”
Interviul este întrerupt după o oră și 52 de minute de o reclamă la StanleyBet.
Pe 8 ianuarie, la podcastul lui Bursucu a fost invitat și influencerul Makaveli, descris de gazdă ca „omul anului 2024 sau cel puțin sfârșitului de an 2024”. Podcastul a durat peste 3 ore și a strâns până astăzi aproape 700k de vizualizări doar pe YouTube. După 3 ore și 11 minute intră aceeași reclamă la StanleyBet.
Tot Bursucu le cheamă la podcast, în aprilie 2025, pe prietenele tânărului Rareș Ion, care a murit în urma unei supradoze. Fetele vorbesc despre adicții. La un moment dat, în timp ce tinerele povestesc despre relația lui Rareș cu mama sa, intră reclama la Stanleybet.
Primul comentariu de la acel episod semnalează chiar contradicția dintre un conținut editorial despre adicții și o reclamă la case de pariuri.
„Ce mă îngrijorează este nu că industria pariurilor produce direct mesajul politic, dar că oferă infrastructură și finanțarea pentru creatori și influenceri care împing astfel de narațiuni către un public vulnerabil: în special tineri, mai puțin încrezători în instituții, afectați de precaritate economică”, explică profesorul Marius Dragomir.
„Observăm trenduri și exemple în mai multe țării, dar nu există încă studii sistematice ale actorilor implicați, rețelelor de influență sau tipurilor de narațiuni propagate”, adaugă el.
Dragomir insistă pe nevoia de cercetări calitative și cantitative, care să monitorizeze conținutul politic asociat pariurilor, „cu aceste date se poate dezvolta un set de politici și măsuri de protecție care să prevină capturarea media prin sponsorizări cu potențial politic”, explică profesorul.
Dovezile sunt evidente
Natura jocurilor de noroc s-a schimbat, prin această asociere industrie – tehnologie – media – politică. „Aplicațiile de pariuri conduc acum totul și toată lumea știe asta”, scrie jurnalistul Joon Lee în New York Times.
Pe vremuri se paria pe rezultat sau pe diferența de scor. Acum jucătorii folosesc aplicațiile de pariuri pentru a plasa pariuri live, minut cu minut, în timpul jocului. Acest lucru are un efect similar cu cel al păcănelelor. Dar sunt păcănele pe steroizi.
În România, nu există nicio evaluare oficială a costurilor socio-economice ale jocurilor de noroc – pierderi financiare, falimente, impact asupra familiilor, costuri pentru sănătatea mintală sau pentru sistemul de justiție. Practic, statul reglementează o industrie cu risc ridicat fără să știe cât îl costă.
Mesajele de tipul „Joacă responsabil” sunt insuficiente și devin marginale, avertizează analiștii fenomenului. Cadrul în care apar este deja supraîncărcat de imagini și narative care fac pariul să pară normal, distractiv și inofensiv.
2025 a fost primul an în care s-a găsit, în SUA, o corelație care i-a îngrijorat pe responsabilii publici: s-a constatat o „creștere substanțială a ratei medii a falimentelor și a datoriilor” în statele în care pariurile sportive online au fost legalizate. Dovezile sunt acum evidente. Nu e vina lor, dacă nu vrem să le privim.
Share:
Autoare:
Iulia Roșu este din iunie 2024 editor coordonator și co-fondator al site-ului independent Snoop.ro. A intrat în presă în 2008 la ziarul ProSport, apoi a lucrat la ziarul Adevărul. A absolvit un masterat în Jurnalism la Universitatea Sheffield, UK. Din 2016 până în 2020 a fost editor coordonator la VICE România. Apoi a continuat ca editor al redacției Libertatea în perioada octombrie 2020 – ianuarie 2024. A publicat și a editat texte pe teme precum drepturile omului, abuzurile Poliției Române, adicții sau violența de gen.
Algoritmi și adicție este un proiect cultural organizat de Asociația Cinefocus și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Accesați mai multe informații despre proiect pe paginile de Facebook și Instagram ale acestuia: